Cred că a venit momentul să spun câteva lucruri

silviu raduCred că a venit momentul să spun câteva lucruri. Sunt acuzat permanent de acţiuni care au destabilizat sau destabilizează PDL Brăila şi sunt necesare câteva lămuriri, mai ales in contextul votului pro suspendare din partid pentru 3 luni dat astazi de BPJ PDL Braila.

Conducerea organizatiei nu are respect pentru statut şi nici nu îşi asumă responsabilitatea, preferând “mici aranjamente” împotriva membrilor incomozi.

La acest moment PDL Brăila are o conducere care prin girul preşedintelui de organizaţie încălca în mod repetat cu bună ştiinţă statutul şi regulamentuL partidului. Ca să nu credeţi că vorbesc  nefondat am să vă dau câteva exemple argumentate cu articole din statutul şi regulamentul PDL:

Au fost candidaţi care nu îndeplineau criteriile de candidatura regăsite în regulament şi pentru cei care nu îndeplinesc criteriile trebuia o derogare data de BPN, nu s-a făcut acest lucru, apoi din ce a declarat Preşedintele Vasile Blaga după ce a câştigat preşedinţia partidului “Cu tot riscul, nu mai pot fi de acord că în partid să intre şi să mai şi critice, oameni care au făcut campanie făţişă împotriva noastră la alegerile anterioare” avem oameni în partid care la alegerile parlamentare şi la Campania de suspendare a preşedintelui au făcut campanie împotriva PDL,  pentru aceste candidaturi BPN nu a dat derogare.

Vorbind despre activitatea mea de membru de partid în ultimele 5 luni aici invoc următoarele articole din statut:

Nu am fost informat în această perioadă de nicio activitate sau acţiune sau consultare care mă privea din calitatea mea de consilier judeţean ba chiar nici anunţurile de şedinţa de consiliul judeţean partidul nu le mai face către mine de aproape 5 luni de zile şi aici conform statutului aveau obligaţia să facă asta:

ART.21 STATUT PDL Drepturile Membrilor

(c) să fie informați la timp și corect cu privire la activitatea organelor de conducere ale partidului și a reprezentanților partidului în instituțiile publice, precum și la orice alte informații relevante pe care partidul le deține;

De câteva luni bune eu şi alţi membri de partid suntem atacaţi public şi ni se aduc acuzaţii injuste iar conducerea partidului nu ia nicio măsură pentru a ne apăra conform statutului tot la art 21 literă (g) din statut scrie:

(g) să fie sprijiniți de partid pentru a se apăra față de acuzațiile externe injuste și neîntemeiate;

Şi nu doar că nu suntem apăraţi şi sprijiniţi ci mai mult decât atât domnul Preşedinte Nazare se afişează cu acele persoane şi le foloseşte în a-şi ataca proprii membri de partid. Prin aceste încălcări repetate cu bună ştiinţă a statutului şi a regulamentului partidului de către Preşedinte consider că un preşedinte care nu respecta statutul şi regulamentul partidului şi face asta cu bună ştiinţă pentru mine nu poate fi un lider ca să-l pot urma în acţiuni.

Cer public domnule preşedinte să vă reanalizaţi atitudinea şi să respectaţi statutul partidului şi vă mai cer să  vă delimitaţi public de orice acţiune a altor oameni politici din afara partidului care atacă constant membrii dvs de partid, aveţi această obligaţie să faceţi asta conform statutului şi regulamentului PDL. Atâta timp cât dvs ca preşedinte încălcaţi statutul şi regulamentul PDL eu nu vă pot considera deciziile dvs şi a conducerii partidului de la nivel judeţean ca fiind decizii luate statutar ce trebuie respectate.

Respectaţi prevederile Statutului şi Regulamentului PDL, delimitaţi-vă  public de toate persoanele cu care vă afişaţi din exteriorul partidului care atacă permanent proprii membrii de partid şi cu siguranţă vom avea o colaborare bună în spiritul statutului şi regulamentului PDL.

Vă asigur că exemplele de încălcări ale statutului şi regulamentului PDL de către Domnul Preşedinte Nazare pot continua dar mă rezum doar la acestea în speranţa că Domnul Nazare îşi va reanaliza greşelile şi va proceda ca atare.

Advertisements

Explic cui m-am vandut: cetateanului! Pentru ca am ales sa fiu politician, nu cartofar

PDLUn an tumultuos pentru mine, atat in plan profesional cat si politic, insa, in aceeasi masura, si plin de impliniri. Despre asta vreau sa va vorbesc, fara patima si lasand deoparte toate rautatile care mi s-au intamplat. An dupa an, inteleg mai bine prostia, ca fenomen.

Inainte de orice vreau sa va multumesc pentru mesajele pe care, in decursul anului trecut, mi le-ati trimis fie pe pagina mea de facebook, fie pe blog. Fie ca ati criticat, fie ca ati apreciat.

Trebuie sa recunosc ca cele mai multe au venit atunci cand am anuntat ca parasesc postul de manager al Serviciului de Ambulanta Judetean Braila, dupa trei ani de activitate.  Cei trei ani sunt o usa deschisa pentru cei care isi doresc cu adevarat, fara malitiozitate, sa isi faca o imagine asupra activitatii mele manageriale la SAJ. Pentru restul, am scris la acea vreme pe blog.

A urmat apoi, ca sa fiu extrem de scurt si sa nu va plictisesc, proiectul Fundatia “Ambulanta pentru Voi”. O sa revin aici, pentru ca am de lamurit niste lucruri.

In plan politic, dupa ce in 2012, am fost ales consilier judetean pe listele AVB, am continuat sa raman un om al valorilor si principiilor. Multi colegi vad, din pacate, altfel aceasta situatie. Ei, cum v-am mai spus, propavaduiesc in continuare vanzarea unui om politic, ca fie vorba intre noi si Iuda ar fi gelos pe mine, la ce ineptii pot produce mintile unor oameni mici.  Azi sunt dispus sa le explic, cum am facut si atunci cand nu intelegeau alte lucruri, in politica. Dar atunci nu eram vandut, probabil.

Chiar ma gandeam ca as putea sa intreb daca eram vandut, in campania lui Sergiu Diacomatu, pe care am coordonat-o pe raza  municipiului, si unde independentul de atunci a castigat. Diacomatu a castigat municipiul. Eram vandut? Imi pare rau insa, sincer, de faptul ca in judet unii colegi nu au reusit sa se mobilizeze pentru ca Diacomatu sa fie si acolo fruntas. Dar trecem peste, acolo a fost o scapare. La mine, e fara dubiu: M-AM VANDUT.

In frumosul an care a trecut, am mai auzit ca nu mai fac opozitie. Chiar fac, insa in acelasi mod ca si pana acum. Niciodata, in cei 6 ani de consilier judetean, nu am votat impotriva unui proiect, doar de dragul de a fi impotriva, sau invers. Dupa 6 ani, presa a spus, expunand in articole, ca am fost cel mai activ consilier judetean, si nu neaparat al opozitiei, ci dintre toti consilierii. Ii invit pe propavaduitorii cu Biblia vanzarii in mana sa caute articolele din presa, sa intre pe site-ul Consiliului Judetean, sa verifice luarile mele de cuvant, amendamentele depuse, initiativele si apoi vorbim. In 6 ani, nimeni nu isi mai rupea camasile opozitiei in Consiliul Judetean, insa imi doresc ca de acum incolo, fundamentat, sa se intample acest lucru. Voi sustine neconditionat opozitia fundamentata si corecta din perspectiva cetateanului, pentru ca eu unul, am ajuns in Consiliul Judetean prin vot, altii nu stiu ce au facut. E necesar sa ii respectam pe cei care ne-au votat.

Dupa acesti 6 ani “de vandut” in Consiliul Judetean a ramas ceva, ce mereu am spus, e al PDLului. Eu, consilier judetean PDL, tot ce am facut in CJ, a fost in numele si pentru partidul al carui membru sunt. La “nevanduti”, a ramas ceva? Dincolo de orice, trebuie sa invatam sa fim cinstiti cu noi insine, daca vrem sa mai castigam si voturi.

Tot in plan politic, in calitate de simplu membru al partidului, l-am sustinut pe Vasile Blaga pentru presedintia PDL. Am spus-o si atunci, l-am sustinut pentru ca Blaga a pus mereu pe primul loc baza partidului. Insa, nu toti, reusim sa fim modele pentru toti, din pacate. Am fost chiar si la Conventie, bineinteles, repet, in calitate de “vandut”. Oare asa am fost selectat, pe acest criteriu?

Dar inchei capitolul politic, insa nu inainte de a va spune, celor care citesc aceste randuri, ca PDL este partidul meu de suflet si va ramane asa mereu, Voi ramane membru PDL indiferent de ce ne vor aduce vremurile. Am muncit ani si ani, cu oameni care astazi sunt in partid, dar si cu oameni care au plecat, pentru acest partid. Sunt democrat-liberal si asa voi ramane. Imi respect toti colegii de partid si ii apreciez deopotriva, insa cred ca nu cer prea mult, indemnandu-i pe unii dintre ei sa faca acelasi lucru.

Sa revin la Fundatie. Plecat de la SAJ, am inceput sa pun in practica o idee pe care o aveam de mult timp in minte, o idee pentru comunitate, pentru binele meu, al familiei mele, al vecinului meu, al fiecaruia dintre noi. Am continuat sa cred in puterea comunitatii de a se misca, de a se implica. Din fericire, proiectul a si reusit. Dar bineinteles, a fost cladit de catre o persoana “vanduta”.

Un cliseu murdar care nu face cinste celor care il propavaduiesc. Repet, am facut mereu politica gandindu-ma ca am ajuns in Consiliul Judetean votat, nu pus de cineva, nu stand in casa in campania electorala. Iar, cum stiu chiar de la seful partidului, Vasile Blaga, politica se face pe voturi, nu pe cartofi. Prefer sa fiu politician, nu cartofar. Asta nu au inteles multi.

Anul 2014 vreau sa fie un an care sa imi aduca mai multe impliniri, la fel cum le doresc tuturor brailenilor. Imi doresc sanatate, caci fara aceasta nu se poate, la fel cum le doresc tuturor brailenilor. Imi doresc un an mai bun ca cel care a trecut, cum isi doreste fiecare persoana.

Eu voi fi la fel, nu ma schimb, pentru ca am ales din prima zi de campanie electorala sa fiu politician, nu cartofar. Cat despre vorbele urate, am crezut mereu ca un om poate fi judecat dupa fapte, nu dupa vorbe. Iar la mine, in arhiva partidului meu, faptele exista. La fel, cum fiecare membru a muncit pe coate pentru acest partid.

La sfarsit, spun ce am spus si cand a fost Vasile Blaga, la Braila: “Apa trece, pietrele raman”. Asa a fost mereu in acest partid, este o traditie dovedita de timp.

Domnule Chiru, cand am fost alesi consilieri judeteni pe listele AVB, eu democrat-liberal si dumneavoastra taranist, tot la fel de “insignifiant” era PDL?

PDLAm aflat cu stupoare, prin intermediul opiniilor presedintelui PNTCD Braila, Gheorghe Chiru, care aproape frizeaza clarviziunea, ca alesii locali democrat-liberali ar fi “aserviti actualei puteri” si ca filiala locala a PDL a ajuns la 7-8%. Stupoarea isi gaseste originea in predictiile fara sens al unui consilier judetean, ales de braileni, pe lista unei aliante politice, care a avut in centru PDL Braila. Dar, cum chiar domnul Chiru spunea, cred ca atunci era ceva mai bine.
De servit in Consiliu Judetean, am servit si am sa servesc, insa doar ce imi dicteaza cei care m-au ales sau viziunea mea politica. Imi fac mea culpa pentru ca sunt un aservit al cetatenilor care mi-au acordat increderea si al propriei constiinte, la care se adauga, spun eu, o oarecare experienta politica.

De ce atacam tot dreapta, de ce atacam partidul pe care l-am avut alaturi intr-o importanta batalie politica? Eu nu vreau sa vorbesc despre aservire, ci doar despre modul in care intelegem sa fim vocea celor care ne-au votat.
Despre procentajele PDL, eu unu, las sondajele sa vorbeasca. Despre PNTCD, eu unu, las scrutinele electorale sa vorbeasca.
Domnul Chiru tine foarte mult la formatiunea politica pe care, la nivel local, o conduce, si nu este nici o ironie, insa trebuie sa stie, si imi asum rolul de comunicator in acest caz, ca si membrii PDL tin la partidul lor, indiferent ca are 3%, 10% sau 35%. Noi stim ca apa trece, dar pietrele raman, si dupa o guvernare mult criticata am ramas totusi partid parlamentar, pentru ca o parte dintre romani au inteles ca am trecut tara printr-o criza economica profunda. Domnul Chiru trebuie sa stie ca PDL si PNTCD au cel putin un lucru in comun: esicherul de dreapta al politicii. Astept cu nerabdare ca PNTCD Braila sa ne vorbeasca si despre procentele stangii.

Domnule Chiru spuneati depre PDL Braila ca este un partid insignifiant, si ca nu poate concentra in jurul acestuia partidele mai mici de dreapta, unul il conduceti chiar dumneavoastra, insa imi permit sa adresez public cetatenilor o intrebare, al carui raspuns sta in concret, nu in abstact sau in sondaje.
Domnule Chiru, cand am fost alesi consilieri judeteni pe listele AVB, eu democrat-liberal si dumneavoastra taranist, tot la fel de “insignifiant” era PDL?

Declaratiile domnului Gheorghe Chiru:

“PDL-ul local, din păcate, se duce la vale văzând cu ochii, pentru că nu are un lider local. Oamenii au pretenţii la un partid care a fost nu demult la 35%. Partidul ăsta a avut 35% şi le spuneam atunci, fiind acolo, că aşa ceva e incredibil. Ei nu conştientizau, pentru că nu ştiau ce-i aia. Oamenii, fiind la putere, având exerciţiul puterii, s-au obişnuit cu resurse, iar acum sunt disperaţi; şi nici activitate de partid nu e. Din ce văd eu, care merg în judeţ, mai mult ne mişcăm noi, PNŢCD-ul, care suntem la un alt nivel decât ei. Acum, cred că PDL-ul a ajuns în Brăila la 7-8%. Pe-aici e realitatea, din păcate, zic, pentru că un PD puternic însemna reechilibrarea politicii la nivel local. Exista opoziţie, şi în jurul lor puteau să concentreze şi grupurile, partidele mai mici de dreapta sau centru-dreapta, dar ei, fiind aproape insignifianţi, ce să concentreze? La nivel de declaratii politice nu sunt existenţi, iar la nivel de consilii, sunt aserviţi actualei puteri, clar.” (Ziarul Arcasu)

De ce orasul meu este cel mai frumos?

61_braila 1Zilele trecute am trait o experienta interesanta, despre care va voi vorbi in randurile urmatoare.

Discutand cu un bun prieten, bucurestean get-beget, despre situatia in genere a Romaniei, am fost blocat la un moment dat de o intrebare fulger, aparuta parca de nicaieri, a interlocutorului meu. “E frumos orasul tau?”, atat a apucat sa rosteasca, si instinctiv nu am putut sta pe ganduri, chiar daca eram surprins in mod real. “Cel mai frumos”, a fost raspunsul meu, spus natural si cu un ton apasat, incarcat de o mandrie nepatimasa.

Desi se incerca incheierea acestei teme de discutie, pe care nu eu am initiat-o, nu m-am putut opri. Am argumentat, am povestit, si nu m-am oprit pana cand amicul meu nu a inteles ca Braila este cel mai frumos oras din lume. Pentru mine Braila este cel mai frumos oras din lume.

Fara politic, administratie sau alte astfel de “locuri” in care ne ascundem orasul, condamnandu-l fara drept de apel la
temnita grea, pedepsindu-l cu imaginea unei urbe fara viitor, gri, anoste. Eu unul, traiesc in cel mai frumos oras din lume, si indiferent de vremuri nu am sa spun altceva.
Poate credeti ca manifest un patriotism local vinovat, insa va spun ca nu am cum sa gadesc altfel. Educatia, trecutul, prezentul, dar si viitorul meu, nu imi permit sa vorbesc altfel despre orasul in care m-am nascut, m-am format si am profesat.

Intre Occident si Orient, intr-un loc in care Dunarea si-a spus mereu ultimul cuvant, orasul meu a capatat viata si s-a impus timpurilor care incercau sa ii zdruncine identitatea si grandoarea.
Orasul meu a fost camin pentru zeci de natii izgonite, pentru negustori scapatati, care isi cautau rostul, pentru oameni cinstiti si buni. Orasul meu a fost cel mai aprig dusman al atarnarii si al cotropirii. Veacuri intregi, am stat drepti, cu ochii spre Dumnezeu si atarnandu-ne crucea de piept, sub stapanire turceasca, in timpuri in care altii invatau deja tainele Coranului si limba Profetului. Orasul meu a dat tarii simbolul unei bucati de Occident, de civilizatie autentica, cand inca Marea Unire era doar o simpla inchipuire.
Orasul meu a avut eroi, care i-au intarit fiinta si i-au aparat onoarea. Orasul meu a dat tarii si lumii intregi nume, pe care si astazi, multi straini le respecta. Orasul meu s-a odihnit in comunism, dar s-a trezit in 1989. Orasul meu si-a dat jertfa democratiei si desi a cunoscut decaderea, inca imi da puterea sa spun ca este cel mai frumos oras din lume.

USL a dovedit ca este “parsivel”, atunci cand ii tremura “chiloteii”

Ponta-şi-AntonescuUn mamut s-a impiedicat de propria-i coada. Cam asa ar trebui sa inceapa povestea ciondanelilor din USL, insa cum intamplarile au avut loc pe plaiurile mioritice, totul a capatat o alta forma.

Liderul liberalilor, prezidentiabilul Crin Antonescu, a scos ghiarele, zgariindu-l cam urat pe “pisicul” Ponta. Antonescu i-a spus ca e cam “parsivel” si ca nu e asa o mare problema daca PSD-ul nu il mai sustine la alegerile din 2014. Premierul s-a conformat atitudinii lui Crin si i-a spus ca vorbeste pentru presa, descriindu-l ca fiind promitatorul “prezidentiabil de alataieri”. Le-au tremurat si “chiloteii”, dar pentru “interesul national”, liberalii si socialistii au fumat pipa pacii.

Sincer, eu cred ca PNL-ului i-a cam trecut cu ideea Cotroceniului galben incepand cu 2014, si ca PSD-ului i-a cam trecut cu… cu PNL-ul. Sa vedem noi in 2014, o campanie electorala pentru cea mai inalta functie in stat, fara un candidat al stangii? O campanie in care PSD-ul sa se uite cum care mai care, de dreapta, vrea la Cotroceni? Tot in 2014 noi ar trebui sa vedem, in viziunea celor spuse de liderii USL, o armata de PSD-isti, de la presedintele asociatiei de bloc la premier, cum striga sus si tare, votati Antonescu?

Pe aceasta tema cred ca s-a prapadit de ras premierul Victor Ponta in timp ce statea la taclale cu minerii in muzeul de la Rosia Montana. Ponta a dovedit clar ca mostenirea lui Ion Iliescu nu este sortita pieirii. Cum sa lasi un astfel de tezaur sa dispara? De la mineriade incoace, ortacii sunt baza iliescismului- ce poate fi descris astazi drept un “pontism” mai imbatranit, lipsit de strategii de imagine.
Cearta dintre Ponta si Antonescu, dincolo de toate aceste aspecte care releva medicoritatea politica care domneste in USL, a surprins imaginea fara perdea a unei aliante politice lipsite de consitenta si mai ales de constiinta.

Domnule Ponta mai guvernam si noi ceva? Domnule Crin, mai candidati pe undeva?

Oameni ieftini au vorbit despre lucruri scumpe. Sorin Oprescu nu a facut administratie, ci exercitii de imagine, pentru el voturile primite au insemnat o confirmare nu si o obligatie

OprescuSunt momente in cariera unui politician cand doar tacerea este raspunsul cel mai potrivit si decent fata de strigatele de disperare ale comunitatii. Sunt momente in care doar faptele pot remedia ranile adanci ale societatii, rani cauzate de incompetenta si mediocritatea politicienilor. Chiar si savarsite mai tarziu decat ar fi trebuit, faptele raman cel mai corect demers al unei persoane care a primit increderea cetatenilor, prin vot.

Am vazut, cu o dezamagire oarecum asteptata, siruri de politicieni care se intreceau in discursuri demagogice despre problema cainilor fara stapan. Oameni ieftini au vorbit despre lucruri scumpe, despre viata unui copil, despre durerea unei familii pusa fata in fata cu realitatea unei administratii incompetente. Un politician indiferent de cate voturi a primit nu isi poate permite sa vorbeasca in astfel de momente, nu isi poate permite nici macar sa verse lacrimi, trebuie doar sa faca ce nu a facut.
Referendumul propus de primarul general al capitalei, Sorin Oprescu, este una dintre cele mai josnice actiuni politice pe care le-am vazut in modesta mea cariera politica. Un om politic care nu are curajul asumarii deciziei este la fel de ieftin ca si cuvintele prin care incearca sa acopere lipsa faptelor. Sorin Oprescu nu a facut administratie, ci exercitii de imagine, pentru el voturile primite au insemnat o confirmare nu si o obligatie. Intr-o capitala europeana un copil a murit sfasiat de o haita de caini fara stapan, aceasta tragedie da imaginea administratiei Oprescu, un balon umflat de bucuresteni, care s-a spart in fata acelorasi alegatori.

Cred ca politica poate schimba Romania, ca nu trebuie sa stai tolanit intr-un fotoliu si sa astepti sa fie bine, insa pe zi ce trece inteleg ca fara bun-simt nu se schimba nimic. Cred ca in acest moment se duce o batalie pentru schimbarea definitiei si valorilor politicii, pentru degradarea politicianului. Lupta nu o duce societatea civila, ci politicienii incapabili care nu au facut decat sa profite de anumite conjuncturi si sa se aseze pe fotoliile puterii, oameni pentru care bun-simtul nu este decat de fatada.
Ce se mai poate face intr-o tara in care cainii musca si politicienii latra? Ce se mai poate face intr-un oras european in care un doctor, Oprescu pe numele sau, a savarsit malpraxis in administratie? Doar o societate civila puternica poate da raspunsurile, cetateni care vad dincolo de culori politice. Eu nu imi pot permite decat sa scriu ceea ce cred si sa lupt in continuare, asa cum stiu eu mai bine, pentru o societate in care politicienii sa numai fie aratati cu degetul pe strada.

Degeaba dreapta isi schimba discursul public, degeaba devine mai umana, daca nu ii invata pe romani ca a dialoga inseamna schimbare

dreapta Totul se transforma, nimic nu se pierde. Aea dreptate Lavoisier. Crizele genereaza moduri de adaptare inovative, iar esecul A.R.D in decembrie 2012 a schimbat radical viata politica, desi acest lucru a trecut aproape neobservat, in umbra mastodontului USL si a victoriei stangii plus ceva “dreapta”.

PD-L a devenit principalul partid parlamentar de opozitie, iar apoi s-a despartit definitiv de cel ce i-a fost locomotiva electorala. Mihai Razvan Ungureanu a devenit senator, partidul lui Dan Diaconescu a luat cu asalt Parlamentul. Si mai sunt multe schimbari, fata de legislatura anterioara, insa eu vreau sa vorbesc despre transformarile conceptuale, de fond si nu de forma.

Fortele politice de dreapta incearca sa isi gaseasca un drum comun, insa nu aleg dialogul si dezbaterea, ci isi expun pe peretii societatii romanesti greselile trecutului si slabiciunile prezentului.
Insa toata lumea vorbeste de un singur lucru: dreapta unita si puternica, de singura alternativa pentru modernizarea reala a Romaniei si pentru asigurarea continuitatii Romaniei pe axa Bruxelles-Washington.
Incapacitatea dreptei de a vorbi despre problematica sociala a devenit o stafie a trecutului, totul s-a transformat radical in acest sens, aroganta si dispretul au devenit antonimele politicianului de dreapta.

Acum se aduce in discutie, sub forma unei remuscari generale si profunde, protejarea cetatenilor slabi, a celor pe care statul si politicile acestuia i-a ingenuncheat. O inviorare a viziunii. Elogiul cetateanului “de dreapta” in lupta cu “victimele statului asistential” a capatat o alta versiune, mai umana, mai vertiginoasa, care poate patrunde pana in cel mai adanc substrat al societatii.

Elitele puternice, care sa isi asume greutatea unui adevarat drum al Crucii, in numele tuturor categoriilor de cetateni, si o responsabilitate absoluta pentru binele general, creeaza imaginea unei raportari la realitate, unei ancorari mai solide a dreptei in comunicarea cu electoratul.

Dezamagirea mea este strans legata de lipsa dezbaterii si a dialogului in societate. Dreapta nu face nimic in acest sens, ci se complace in confortul puterii sau in stransoarea opozitiei. Cetateanul care tace nu este o tinta a schimbarii pe care toti au promis-o. Cetatenii impasibili si reci sunt spectatorii ideali ai actiunilor corupte si nedemocratice. Degeaba dreapta isi schimba discursul public, degeaba devine mai umana, daca nu ii invata pe romani ca a dialoga inseamna schimbare.

Toti trebuie sa avem in mintea noastra, viziunea asupra tarii noastre, asupra comunitatii de care apartinem, dorinta de schimbare, dar mai ales pragmatismul necesar intr-un stat ingreunat de o situatie economica dificila si de comportamente politice invechite. Si toate acestea vin prin dialog si, fara nici un dubiu, prin dreapta.